Am ajuns la concluzia ca toti ne dorim sa fim din nou copii. Da, vorbesc eu care am 17 ani.
Ma gandeam ce usor ne faceam priteteni cand eram la gradinita. Nici nu ajungeam bine sa facem cunostinta cu alt copil si deja eram prieteni. Da, era frumos. La varsta mea toata lumea te judeca si iti cauta defectele. E cam greu sa-ti faci automat priteteni, nu?
Sau atunci cand eram mici mereu puneam intrebari de genul : "De ce sunt ciresele rosii?" "De ce e cerul albastru?" "De ce visam?". Ma gandesc cat de greu le era parintilor nostrii sa ne raspunda. Dar odata cu trecerea timpului faptul ca ciresele sunt rosii si cerul albastru ni se pare firesc. Oricum apar alte intrebari. De ce nu ma place X? De ce nu reusesc sa-mi fac un prieten adevarat? De ce lumea e atat de rea? De ce nu putem sa fim din nou copii?
Apropo de chestia asta cu "sa fim din nou copii". Imi aduc aminte ca atunici cand eram mica abia asteptam sa cresc mare sa port pantofi cu tocuri si sa ma machiez (lucruri care nu prea mi le doresc acuma). De asemenea abia asteptam sa merg la scoala. Ma rog, cand esti mic nu prea sti ce-i bine si ce-i rau. Noroc cu parintii care ne-au educat. Apoi mai e si perioada cand spui ce gandesti. Minciuna nu-si prea are locul in mintea ta. Eh, dar asa-s copiii.
Uneori asa imi doresc sa fiu iar mica si sa ma joc cu papusile si sa povestesc cu ursuletii de plus si sa desenez printese. Eu sa fiu centrul universului si sa descopar lucruri noi cu fiecare pas.
Omul nu o sa fie niciodata multumit. Mereu o sa ne dorim un lucru si apoi cand il primim sa ne dorim sa fie ca inainte.Mereu ne dorim sa crestem si apoi sa fim din nou copii. De ce nu poate sa fie macar odata BINE? Macar odata sa fim multumiti cu ce avem si sa nu ne uitam in trecut si nici sa nu avem asteptari de la viitor. Sa traim in prezent. Mie mi se pare greu desi imi doresc asta. Mereu mi-am dorit asta. Dar daca prezentul e o mare prostie? Atunci ne facem planuri pentru ca viitorul sa fie mai bun. Sau... ne gandim ce bine era cand eram copii.
Ma gandeam ce usor ne faceam priteteni cand eram la gradinita. Nici nu ajungeam bine sa facem cunostinta cu alt copil si deja eram prieteni. Da, era frumos. La varsta mea toata lumea te judeca si iti cauta defectele. E cam greu sa-ti faci automat priteteni, nu?
Sau atunci cand eram mici mereu puneam intrebari de genul : "De ce sunt ciresele rosii?" "De ce e cerul albastru?" "De ce visam?". Ma gandesc cat de greu le era parintilor nostrii sa ne raspunda. Dar odata cu trecerea timpului faptul ca ciresele sunt rosii si cerul albastru ni se pare firesc. Oricum apar alte intrebari. De ce nu ma place X? De ce nu reusesc sa-mi fac un prieten adevarat? De ce lumea e atat de rea? De ce nu putem sa fim din nou copii?
Apropo de chestia asta cu "sa fim din nou copii". Imi aduc aminte ca atunici cand eram mica abia asteptam sa cresc mare sa port pantofi cu tocuri si sa ma machiez (lucruri care nu prea mi le doresc acuma). De asemenea abia asteptam sa merg la scoala. Ma rog, cand esti mic nu prea sti ce-i bine si ce-i rau. Noroc cu parintii care ne-au educat. Apoi mai e si perioada cand spui ce gandesti. Minciuna nu-si prea are locul in mintea ta. Eh, dar asa-s copiii.
Uneori asa imi doresc sa fiu iar mica si sa ma joc cu papusile si sa povestesc cu ursuletii de plus si sa desenez printese. Eu sa fiu centrul universului si sa descopar lucruri noi cu fiecare pas.
Omul nu o sa fie niciodata multumit. Mereu o sa ne dorim un lucru si apoi cand il primim sa ne dorim sa fie ca inainte.Mereu ne dorim sa crestem si apoi sa fim din nou copii. De ce nu poate sa fie macar odata BINE? Macar odata sa fim multumiti cu ce avem si sa nu ne uitam in trecut si nici sa nu avem asteptari de la viitor. Sa traim in prezent. Mie mi se pare greu desi imi doresc asta. Mereu mi-am dorit asta. Dar daca prezentul e o mare prostie? Atunci ne facem planuri pentru ca viitorul sa fie mai bun. Sau... ne gandim ce bine era cand eram copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu