All I know is that you're so nice You're the nicest thing I've seen I wish that we could give it a go See if we could be something I wish I was your favourite girl I wish you thought I was the reason you are in the world I wish my smile was your favourite kind of smile I wish the way that I dressed was your favourite kind of style I wish you couldn't figure me out But you always wanna know what I was about I wish you'd hold my hand When I was upset I wish you'd never forget The look on my face when we first met
I wish you had a favourite beauty spot That you loved secretly 'Cause it was on a hidden bit That nobody else could see Basically, I wish that you loved me I wish that you needed me I wish that you knew when I said two sugars, Actually I meant three I wish that without me your heart would break I wish that without me you'd be spending the rest of your nights awake I wish that without me you couldn't eat I wish I was the last thing on your mind before you went to sleep Look, all I know is that you're the nicest thing I've ever seen And I wish that we could see if we could be something Yeah I wish that we could see if we could be something
I always watch you when you're dreaming, because I know it's not for me I smoke a dozen cancer sticks And imagine there are two or three ways to make you love me And I'll dream of someone else, become the movie on your eyelids, The reflection of yourself The reflection...of yourself
I cry when I listen to you breathing, because I know there's nothing else that conjures up that crushing feeling To know there's no connection left, that we're both going through the motions, that we're both living somewhere else And the movie on your eyelids, there's no reflection of myself There's no reflection...of myself There's no reflection...of myself
I wanna be, I wanna be your movie I wanna be, I wanna be your movie
Why can't you be me? Why can't you be me? Why can't you be me? Why can't you be me? Be me Be me Be me
Look me in the eye and tell me you don't find me attractive Look me in the heart and tell me you won't go Look me in the eye and promise no love's like our love Look me in the heart and un break broken, it won't happen It's love that leaves that breaks the seal of always thinking you would be real happy and healthy, Strong and calm,
Don’t know what to do any more I’ve lost the only love worth fighting for I’ll drown in my tear storming sea That would show you, That would make you hurt like me
All the same, I don’t want mud-slinging games It’s just a shame to let you walk away
Is there a chance, a fragment of light At the end of the tunnel, a reason to fight Is there a chance, you may change your mind Or are we ashes and wine?
It'll be better in a year You'll forget everything you thought was so important here I know even the darkest clouds will disappear Everyone goes through this, it's part of life
Now you wanna show it to the world You wanna show them just what happens when you hurt a girl
When I drop you boy You'll need another toy One that won't stand up for herself When I knock you down You'll need another town Where somebody's gonna talk to you You just let me wait Now it's too late For your delayed, delayed devotion
marți, 27 octombrie 2009
That's the end - and that's the start of it That's the whole - and that's the part of it That's the hide - and that's the heart of it That's the long - and that's the short of it That's the best - and that's the test in it That's the doubt - the doubt, the trust in it That's the sight - and that's the sound of it That's the gift - and that's the trick in it
You're the truth, not I, you're the truth, not I You're the truth, not I, you're the truth, not I
Her eyes upon your face Her hand upon your hand Her lips caress your skin IT'S MORE THAN I CAN STAND! Why does my heart cry? Feelings I can't fight! You're free to leave me but Just don't deceive me! ...And please believe me when I say I LOVE YOU!
And all the real people are really not real at all The more I learn The more I learn the more I cry the more I cry As I say goodbye to the way of life I thought I had designed for me
Then I see you standing there Wanting more from me And all I can do is try Then I see you standing there I'm all I'll ever be But all I can do is try Try
Muzica face parte din viata oamenilor chiar de la inceputul vietii acestora. Cand eram bebelusi mamele noastre ne cantau cu vocile lor suave cantece de leagan, ca sa ne ajute sa adormim. Apoi a urmat etapa cantecelor pentru copii. Tin minte ca ai mei imi cumparau casete cu muzica de acest gen, iar eu dansam si cantam in jurul camerei. Apoi prin clasa a 2-a, a 3-a, am inceput sa ascult muzica de la televizor si de la radio. Astfel am inceput sa-mi formez diferite gusturi si in prezent sa nu mai pot trai fara muzica. Muzica a fost acolo pentru mine in multe etape ale vietii mele. De fiecare data cand ma simt deprimata, ma bag sub plapuma si ascult muzica la casti. Acest lucru ma linisteste enorm. Am ajuns sa am melodii preferate pentru diferitele situatii in care ma aflu. Atunci cand sunt trista, vesela, nervoasa, adormita sau plina de energie, mereu exista un cantec care sa exprime ceea ce simt, bineinteles mult mai profund si mai melodios decat as putea sa exprim eu. Tocmai de aceea pot spune ca nu ma incadrez intr-un singur gen. Exista diferite genuri pentru diferite situatii. Consider ca muzica isi are locul in viata omului pe toata perioada vietii acestuia. Muzica se aude mereu la o petrecere, la o nunta, la o zi de nastere, la o serbare, deoarece ea face totul mai special. Desi au trecut doar 18 ani din viata mea, muzica va avea mereu un rol important pentru mine. Mai cred ca muzica m-a ajutat sa cunosc diferiti oameni. Iti poti da seama de felul de a fi al unei persoane dupa muzica pe care o asculta. Nu spun ca daca o persoana asculta o muzica diferita fata de mine nu incerc sa o cunosc, din potriva, incerc sa vad daca muzica pe care o asculta o defineste. Cel putin eu apreciez muzica pentru versuri si linia melodica, dar mai ales pentru mesajul ei. Singurul lucru pe care il regret, este acela ca nu m-am apucat de compus/ cantat muizca, chiar eu. Poate as fi reusit sa ma exrpim mai bine prin muzica, dar mai am destul timp pentru a ma apuca. Si stim toti cum se zice: Niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva!
* Am fost invitata la acest concurs de catre Marian
A inceput scoala, bla, bla bla! Dupa o vacanta in care stiam doar un singur lucru, ca urmeaza clasa a 12-a. Ce nu stiam era faza cu BACu`. Adica din ce dau si cum dau. Eu fiind la FILOLOGIE LIMBI MODERNE insemna pana anul trecut scolar sa dau BACul din romana oral si scris, o limba oral (engleza), o limba scris (latina), istorie si inca ceva din gramada de materii de la ultima proba. Acum trebuie sa dau din romana scris obligatoriu, istorie tot obligatoriu (astia ce pana acum vroiau sa dea din geografie deja tremura) si o materie la alegere din logica, psihologie, economie, filosofie sau geografie. SI UNDE-I LIMBA MEA MODERNA?? Pentru ca BACul s-a impartit in real si uman, ei desteptii s-au gandit ca filologie si socio-umane e acelasi lucru. Asadar pe noi ne-au bagat in aceeasi oala cu cei care fac 3 sau 4 ore de filozofie/logica etc, iar noi facem doar 2! Si stau si ma intreb de ce am facut timp de 4 ani 4 limbi straine (italiana, latina, engleza, germana). Ca in final sa nu conteze? Sa conteze niste materii pe care eu nu dau 2 bani?
Nu sunt foarte sigura, dar cred ca si cei de la profil de bio-chimie au fost bagati in aceeasi oala cu cei de mate-info. FUCKED UP SHIT! Pe langa asta dam si niste examene orale care nu prea au legatura cu BACu`. Si astea le dam in al 2-lea semestru. In final trebuie sa ne supunem. Desi sunt foarte sigura ca pana in iunie anul viitor se mai pot schimba multe.
Nu ma mai umeste nimic. Really. In fiecare zi dau de tot felul de cacaturi. De exemplu azi mergeam cu autobuzul. Mi-am cumparat bilet ca de obicei. Fiind duminica m-am gandit ca nu umbla ontrolorii, dar evident m-am inselat. Voi sti pe viitor sa nu ma risc duminica. Asadar, eu avand bilet nu prea am de ce sa imi fac griji. Stateam in picioare chiar la prima jumatate a autobuzului. Pe scaunele de langa mine erau 2 tipi de varsta mea. Nu aveau bilet. Vine tipa si inaintea mea saluta un cuplu in jur de 40 de ani si ii intreaba daca au bilet. Ei spun ca nu, iar tipa se face ca nu aude si vine spre mine. I-am aratat biletul si trece la tipii de langa mine. Incepe sa ii interogheze serios, vine si celalalt controlor si le face acolo scandal. La statia la care eu trebuia sa cobor i-au dat si pe ei jos. Ca sa va spun ce m-a enervat. Adica pe astia 2 care nu au venit deloc isi permit sa-i amendeze, dar pe aia de 40 de ani, care se intampla sa le fie si cunoscuti ii trec cu vederea. Daca tot dai amenda si faci scandal atunci da la toata lumea! Am ajuns sa avem pile la controlorii de 2 bani de pa autobuz. Care pe tineri ii amendeaza si pe adulti nici maar nu`i observa. Sau la fel si cu studentii. Am prins odata tot as aun scandal. S-au luat de o studenta care nu a apucat sa-si ia bilet pentru a a alergat dupa autobuz. Jesus people! Daca treceti cu vederea tot felul de idioti, atunci trecetii si pe cei care au un motiv bun pentru care nu si-au luat bilet. Cred ca nici nu are rost sa-mi bat capu`. Pana la urma tot un mare cacat ramane. De aceea mereu imi cumpar bilet. Pentru ca evit sa-mi sara in cap 2 idioti. Cei doi nefericiti de azi nu aveau nici acte la ei. La care zice nenea controloru` ca ii controleaza de bani. Cu ce drept te atingi tu omule de mine? Da-mi amenda naibii si gata. Ma rog, ideea e ca ar trebui sa-i tratam pe toti "criminalii la fel". Nu sa inchidem ochii la unii "infractori" si pe altii sa-i tratam dublu fata de cat ar trebui.
Stiu ca e putin cam tarziu, dar Happy Beatles Day!
De ce tocmai 09.09.09? In aceasta data au aparut un "box set" cu toate albumele beatles remastered, jocul "The Beatles: Rock Band". (Evident deja am facut rost de toate albumele remastered mulutmita sfanutului PirateBay ;;)). Urmatoarele informatii le-am luat de pe wikipedia. (Asa sa va fac o favoare in caz ca vreti sa cautati si va este lene).
The sixteen disc collection contains the remastered stereo versions of every album in the Beatles catalogue. The first four albums are making their CD debut in stereo, though some songs have appeared on CD in stereo through various compilations. Both Help! and Rubber Soul use the 1987 remixes prepared by George Martin for the original CD releases. The original 1965 mixes can be found on The Beatles in Mono box set on their respective discs as a bonus feature. Magical Mystery Tour is presented in the sequence and artwork of its original North American album release, as opposed to the UK six-song EP. Yellow Submarine is presented in its original format, not the 1999 Songtrack version. All CDs replicate their original album labels as first released, from the various Parlophone Records variations, to the Capitol Records label (for Magical Mystery Tour) and the UK Apple Records label from The Beatles through Let It Be. Each of the albums except Past Masters includes a mini-documentary about the album in QuickTime format.
Am ascultat pana acum cateva albume si suna foarte bine si clar. De obicei cand merg undeva cu masina are tatal meu in masina ceva caseta cu beatles foarte veche si trebuie sa dau mega tare sa aud ceva. Chiar daca mi-as fi dorit sa fi trait pe vremea aceea, ma bucur ca pot sa ascult melodiile intr-o calitate foarte buna. Asadar, daca sunteti un fan adevarat Beatles ati putea sa va luati Box Setul de pe net. Ar fi excelent daca as avea bani sa mi-l comand, dar hey, pana una alta merge si ilegal.
Pe langa asta abia astept sa ajunga The Beatles primii in topul lastfm si sa-i intreaca pe Radiohead. MUHAHAHA >:)
How do you know when how much is too much? Too much too soon. Too much information. Too much fun. Too much love. Too much to ask... And when is it all just too much to bear? *
Grey`s Anatomy.
Cand sti ca ceva e prea mult? De obicei iti dai seama intr-un moment cand nu ai ce sa mai faci. Prea multa informatie? Ohoho, toti avem parte de "prea multa informatie" cateodata. Cel putin eu prefer sa nu aflu unele lucruri despre niste persoane. Cred ca lucrurile nasoale din trecut nu conteaza cat timp persoana respectiva este foarte schimbata in prezent. Sa zicem ca ai cunoscut de curand pe cineva si ti-a facut o impresie foarte buna. Acel cineva te place foarte mult si da tot ce e mai bun din el sa-ti faca pe plac. Asadar ajungeti sa fiti prieteni/ iubiti pana cineva iti da ceva veste socanta/penibila despre el/ea. Stau si ma intreb, chiar conteaza? Conteaza chestiile urate din trecut de care persoana respectiva incearca sa scape? Eu cred ca nu, cat timp cu tine se poarta foarte frumos si cat timp acele chestii nu sunt foarte grave, gen a omorat pe cineva :)).
Exista too much fun? Probabil cand abuzezi extrem de mult de alcool si faci lucruri pe care apoi le regreti. Altfel nu`mi explic.
Cu siguranta exista too much love! Mai ales cand nu e reciproca treaba. Ajungi sa iubesti pe cineva extrem de mult si sa renunti la o gramada de lucruri pentru el/ea pana iti dai seama ca doar tu renunti. Doar tu te straduiesti. Doar tu iubesti. You give too much and you recieve too little.
De asemeanea mai exista prea multe lucruri urate pe care ti le face o persoana. Esti prieten cu cineva de foarte mult timp si in ultima vreme nu mai e ok. Nu o sa vorbesc despre lucrurile urate care se intampla intr-o prietenie pentru ca sunt sigura ca toti am avut parte de cate ceva. Si atunci te intrebi daca mai are rost sa continui sau nu. Ca intr-o relatie "amoroasa" de altfel. Mi se pare una dintre cele mai grele decizii pe care le poate lua o persoana. In asemenea momente iti aduci aminte doar de lucrurile rele prin care ati trecut, care le diminueaza de cele mai multe ori pe cele bune. Cine a spus ca binele invinge intotdeauna nu s-a gandit de doua ori. Astfel renunti la o prietenie sau la un iubit/iubita pentru ca nu ai cantarit bine situatia. Si din pacate iti dai seama prea tarziu. Atunci cand nu mai poti face nimic. E cam greu sa-ti dai seama cand ce e prea mult e prea mult. Poti sa ai dreptate sau poti sa te inseli. Iar in fieare dintre aceste situatii de obicei lumea face alegerea gresita.
Ati vazut vreodata un film care sa va macine zile in continuu? Daca nu, va recomand sa vedeti "All the Invisible Children". E un film despre copiii care sunt obligati sau nevoiti sa fure. Despre copiii care sunt nevoiti sa munceasca de la varste fragede pentru a fi capabili sa traiasca. Fiind o persoana nematerialista, asemenea filme ma fac sa urasc si mai mult banii. Dar mai ales pentru ca nu cred in before si after-life ma intristeaza si mai mult. Adica multi ar putea spune ca e karma. Ai fost rau in viata precedenta, meriti sa fi un copil care cerseste la coltul strazii pentru 2 monede pe care apoi sa le dai tatalui tau acasa doar pentru a scapa de bataia zilnica. Do you actually believe this crap?? Ce ma separa pe mine deun copil saraca care trebuia sa vanda flori/ ziare ca sa se poata intretine? Ma separa banii. Eu pot sa merg la scoala, sa am parte de hrana proaspata, de haine curate, de un acoperis deasupra capului. Si uneori nu ne putem multumii cu aceste lucruri. Vrem mai mult! Vrem tot ce este mai scump. Ne cumparam haine extrem de scumpe doar pentru a fi la moda si pentru ca ceilalti sa nu rada de noi. Dar in final sunt doar niste carpe. Niste carpe care le purtam de 2-3 ori, iar apoi le aruncam si ne luam altele. Pe langa asta sa nu vorbesc despre tehnologii. Toti vrem iPoduri, telefoane megatari. Pentru ce?? Nu faci altceva decat sa vorbesti sau sa asculti muzica la ele! ATAT! De ce trebuie sa dai o gramada de bani pe un super telefon cu care faci aceleasi lucruri care le-ai face si cu un telefon foarte ieftin? Eu numesc chestia asta snobism. Si probabil va veti intreba ce ati putea voi face ca ei sunt saraci. Adica tu nu ai nici o vina, nu? Nu spun ca ai o vina, spun doar ca atunci cand o fetita mica vine sa-ti ceara ceva bani sa nu crezi intotdeauna ca sunt pentru tigari sau alte cacaturi. Sa nu te uiti la ea urat si sa o impingi cat mai departe. Tu nu ai de unde sa sti cum se simte ea, pentru ca tu la varsta ei te jucai in fata blocului si mancai la Mc Donalds. Parintii tai nu te bateau acasa pentru ca nu ai reusit sa strangi nici un ban, asta pentru ca nu ai fost nevoit niciodata sa faci asta. Cred ca toata lumea ar trebui sa vada filmul acesta si apoi sa invete sa aprecieze lucrurile pe care le au si sa se multumeasca cu viata lor "plitisitoare", pentru ca la un moment dat ajungi sa te plictisesti de toate lucrurile scumpe si mereu iti doresti tot mai mult. Iar in final ramai cu ce? Va spun eu cu ce. Cu nimic. YOU DIE! Si chiar daca ar fi after-life, nu prea cred a poti sa-ti iei iPodul cu tine. Pe langa snobismele din viata de zi cu zi, I blame the parents of the poor kids. De ce sa faci 6 copii daca sti ca nu iti permiti sa-i intretii? Vi se pare normal ca un copil de 5 ani sa mearga sa cerseasca pentru voi?? Aici sunt constienta ca nu am cum sa intervin. It`s just sad.
Toti ne intrebam ce urmeaza dupa ce murim. Nu avem de unde sa stim si nu vom sti niciodata. In ultimul film vazut de mine, "Mar adentro", personajul principal spune un lucru pe care il simt si eu cateodata. Inainte sa moara, iubita lui ii spune sa-i dea un semn din viata de dincolo. Acesta afirma ca el nu crede ca urmeaza ceva dupa moarte. Esta la fel ca si nasterea. Nimi inainte de nastere, nimic dupa moarte. El face o omparatie care mie mi-a placut foarte mult. Spune ca nu e sigur de teoria lui, dar este ca si atunci cand bunicul spune ca ziua urmatoare va ploua si apoi chiar ploua. Acelasi idee de a primi un semn din viata de dincolo apare si in "Bantuitii" de Chuck Palahniuk. Un personaj afirma undeva la finalul cartii ca isi doreste sa fie bantuit de persoanele cu care s-a purtat urat, asta ca sa aiba siguranta ca dupa moarte exista totusi ceva. Sincer, uneori nici nu`mi pot imagina ca exista ceva dupa viata. Si aici nu ma refer la un loc mai bun sau unul mai rau. Cred ca viata este o oportunitate de care avem parte o singura data si de aceea trebuie sa profitam de ea din plin. Fiecare isi alege modul in care isi traieste viata. Fie o traieste din plin, fie asteapta mereu sa se intample ceva. Nu voi incepe sa vorbesc despre heaven and hell. Desi probabil va ganditi ca daca ar fi asa, daca am muri si atat, criminalii si oamenii rai ar avea aceeasi soarta ca si noi. Dar mereu uitam ca majoritatea sunt prinsi si petrec ani in inchisoare, sau uneori chiar toata viata. Iar cei are nu sunt prinsi? Well, urat,dar nu totul este frumos in viata. De ce ar fi mai bine sau mai rau dupa ea? Tot in "Bantuitii" apare o idee ciudata. Ca dupa ce murim ajungem pe Venus unde ducem o viata plina de distractii si bucurii. Aici nu exista excetii de criminali. Toata lumea ajunge in acelasi loc. Asta vi se pare corect? Mie nu. Bineinteles, este doar o teorie. O teorie fictionala. Nu incerc sa va conving de teoria mea. Probabil pesteo vreme voi crede altceva.
Banuiesc ca toti ati vazult stirea de la tv in care au fost gasite 2 pisici intr-un Kaufland din Colentina mancand carne de pe rafturi.
Nu asta este absurd, asemenea lucruri se mai intampla. Arunci carnea si scapi de pisici. Solutia este destul de simpla. Absurd este faptul ca cei de la Kaufland au afirmat ca pisicile au mancat din carne inafara orelor de program! Scuzati-ma, dar CONTEAZA??? Asta inseamna ca nu mai primesc amenda?? Ma tot mir cum le vin ideile unor oameni. Daca e asa cu "inafara orelor de program" as putea sa merg si eu la Kaufland, sa raman acolo peste program si sa ma servesc din rafturi fara sa fiu sanctionata. Sau si mai grav, sa evadeze un criminal din inchisoare, iar politistii/ paznicii sa afirme ca ei nu au nici o vina, doar a fost inafara orelor de program (bineinteles nu este posibil pentru ca acolo lucreaza cineva 24/7). Treaba cu pisicile evident e urata. Am putea cumpara carne dintr-un magazin in care aceasta nu este ambalata. Pisicilor le-ar fi mult mai usor sa manance. Si-ar baga botul peste tot. La Kaufland de obicei carnea este ambalata, dar asta nu le-a oprit pe pisici sa-si foloseasca ghiarele. Ma rog, in postul asta nu vreau sa vorbesc despre igiena din magazine. Pentru asta trebuia un post special.
Azi dimineata mi-am adus aminte de basmele de H.C. Andersen si stiam ca am o carte cu ele.
Bineinteles ca toti cunoasteti "Ratusca cea urata" sau "Fetita cu chibrituri". Dar eu nu despre ele vreau sa va spun, ci despre "Mica sirena", care este basmul meu preferat. Majoritatea oamenilor stiua mica sirena are un final fericit. Nu este asa. Mi se paruna dintre cele mai triste povesti scrise vreodata. Asadar, m-am gandit sa va las pasajele mele preferate din carte. Tin sa mentionez ca este o carte pentru copii. Toti stim in mare despre ce este vorba asa ca o trec direct la final, care difera de cel unosut de toata lumea. In basm este vorba despre o sirena de 15 ani are se indragosteste deun pamantean de 16 ani. Ea renunta la vocea in schimbul careia o vrajitoare ii transforma coada in picioare. Ea ajunge pe tarm unde este gasita de print, print pe care ea l-a salvat in trecut dela inec. Printul nu stie cine este cea care l-a salvat dar isi aduce aminte de o tanara care l-a gasit pe tarm si pe care nu a mai vazut-o de atunci. El are grija de mica sirena pe caro iubeste ca pe o sora. Aceasta fiind incapabila sa vorbeasca nu ii poate spune tanarului ca ea este cea care l-a salvat de la inec. Spre final tanarul cunoaste o tanara printesa care se dovedeste sa fie cea care l-a gasit pe plaja si astfel se hotaraste sa o ia de sotie. Mica sirena a facut un targ cu vrajitoarea atunci cand a renuntat la vocea ei in schimbul picioarelor. Daca se intampla ca printul sa se casatoreasca cu alta fata si nu cu ea, sirena va urma sa se transforme in spuma marii si astfel sa moara. Iar acum pasajele:
"Pe cand juca, ea se gandea la acela pentru care parasise rudele si lumea ei, isi jertfise glasul fermecator, si suferise chinuri nemaipomenite. Aceasta era cea din urma noapte cand mai respira acelasi aer cu el, cand mai privea marea adanca si cerul instelat. Noapte vesnica, noapte fara vise o astepta, fiindca n-avea suflet nemuritor. Pana la miezul noptii tinura jocul si veselia pe corabie, si ea juca si radea, cu moartea-n suflet. Apoi printul si printesa se retrasera in cortul lor; totul intra in tacere, si ramse in picioare numai marinarul care era la carma. Mica sirena, rezemata cu bratele-i albe pe bordul corabiei se uita spre rasarit unde se iveau zorile' ea stia ca prima raza de soare o va ucide. Deodata surorile ei iesira din mare, albe ca si dansa; parul lor lung nu mai falfaia in vant: fusese taiat. - L-am dat vrajitoarei, zisera ele, pentru ca sa-ti vina in ajutor si sa nu mori in dimineata asta. Ea ne-a dat cutitul acesta; ca ce ascutit e. Inainte se a rasari soarele, trebuie sa-l implanti in inima printului, si cand sangele lui cald va curge pe picioarele tale, atunci ele se vor uni si se vor schimba intr-o coada de peste. Te vei face iarasi sirena; te vei cobori in apa cu noi, si numai peste 300 de ani vei muri si te vei preface in spuma de mare. Dar grabeste-te, aci in clipa cand soarele va rasari, trebuie ca unul din voi sa moara. Ucide-l si vino cu noi! Vezi tu dunga aceea rosie din fata noastra? Peste cateva clipe soarele se va ivi, si totul va fi sfarsit pentru tine. Apoi, oftand adanc, se cufundara in valuri. Mica sirena dadu la o parte perdeaua de la cort si vazu pe tinerii printi adormiti. Ea se apropie incetisor de dansii, se apleca si puse o sarutare pe fruntea celui pe care-l iubise atat de mult. Apoi intorcandu-si privirile spre rasaritul, care se inrosea din ce in ce, se uita cand la cutitul taios, cand la frumosul print, ce rostea in vis numele sotiei lui, ridica arma cu o mana trecazu cutitul, stropi de sange inrosira apa. Mica sirena se mai uita odata la print si se arunca in mare, unde-si simti corpul topindu-se in spuma. In lipa aceea soarele iesi din valuri; razele-i calde si binefacatoare cadeau pe spuma rece, si mica sirena nu se simtea ina nimicita; ea vazu soarele stralucind, norii depurpura si pe deasupra ei plutind mii de fiinte stravezii din lumile ceresti. Glasurile lor cantau asa de dulce si asa de tainic, ca nii o ureche omeneasca nu ar fi in stare sa le auda, cum nici devazut ochiul pamantes nu le-ar fi putut vedea. Copila marii baga de seama ca si ea avea trup la fel a fiintele acelea si ca incet, incet, se lamurea din spuma - Unde sunt? intreba ea cu un glas in carenu mai era nimic pamantesc. - La Fetele cerului, raspunsera celelalte. Sirenele n-au suflet nemuritor si nii nu-l pot dobandi decat prin iubirea unui om, vesnicia vietii lor atarna deputerea altuia. Ca si sirenele, suflet nemuritor n-au nici Fetele cerului, dar ele il pot dobandi prin faptele lor bune. Noi zburam in tarile calde, unde aerul otravit omoara pe oameni, le ducem racoarea binefacatoare si raspandim in aer miresmele florilor; pretutindeni pe unde trecem ducem sanatate si voie buna. Si numai dupa ce facem bine vreme de 300 de ani, dobandim suflet nemuritor si putem sa ne bucuram si noi de vesnica fericire omeneasca. Biata mica sirena, tu ai facut din toata inima aceleasi sfortari, ca si noi; ca si noi ai suferit si ai iesit invingatoare din toate incercarile, tu te-ai ridicat pana la lumea Duhurilor cerului, unde nu mai depinde decat de tine a sa puti, dupa 300 de ani, dobandi suflet nemuritor prin faptele tale bune. Si mica sirena, ridicandu-si bratele spre cer, simti pentru intaia oara ca i se umple ochii de lacrimi. Zgomote de veselie se auzira din nou pe corabie; sirena vazu pe print si pe frumoasa lui sotie cum se uitau u induiosare la clocotul de spuma, ca si cum ar fi stiut ca ea se aruncase in valuri. Nevazuta, ea saruta fruntea printesei, il mangaie pe print, si apoi se inalta cu Fetele cerului in norul trandafiriu, care trecea pe cer."
Eu nu prea pot spune ca este un final fericit. Basmele lui H.C. Andersen mereu au o morala. Chiar cred ca atunci cand ajungi sa renunti la absoult tot pentru o persoana care nici nu stie ca existi ajungi sa te arzi destul de rau. Cred ca prin neputinta de a comunica cu printul, Andersen a incercat sa arate ca indiferent cat de mult ne-am stradui sa facem o persoana sa ne remarce sau sa o "fortam" sa ne iubeasca, nu vom reusi niciodata. De asemenea ar putea sugera ca nu trebuie sa renuntam la familie si la tot ce avem mai bun doar ca sa ne atingem un scop. Uneori ceea ce vrem nu este si ceea ce avem nevoie. Mica sirena a renuntat la viata ei de 300 de ani doar pentru a se casatori cu printul si pentru a dobandi suflet nemuritor. Prin final se sugereaza ca pentru a dobandi ceva atat de "imposibil" precum un suflet nemuritor/ fericire trebuie sa faci multe sacrificii, iar in final sa nu fie ceea ce te-ai asteptat. Ceea ce mi-a placut mie cel mai mult a fost ca ea nu l-a omorat pe print. She let him go. Eu cred ca cel mai frumos gest este acela de a lasa persoana pe care tu o iubesti cel mai mult din intreaga lume sa fie fericita cu altcineva. Sa-ti sacrifici propria fericire pentru fericirea altuia mi se pare un lucru enorm, si de care eu probabil nu as fi capabila niciodata.
Da, stiu ca, concertul Placebo a fost acu` o luna si ca nu am scris atunci despre el, nici acum nu o sa o prea fac. Au scris toti cunoscutii mei despre concert si eu fiind exact langa ei ar insemna sa va povestesc aceleasi lucruri. Daca sunteti interesati intrati pe blogul Andei, Izei, Oanei sau al lui Spadez. Ce vreau sa va spun eu este efetul pe care il are muzica lor asupra mea acum dupa ce am fost la concert.
Exact dupa ce am venit acasa nu prea am mai ascultat Placebo. Cred ca vreo 3 saptamani dupa concert nu am ascultat Placebo deloc si asta nu pentru ca nu mai aveam chef, ci pentru ca nu simteam nevoia. Vedeam pe lastfm ca toti cei ace au fost la concert asculta non-stop Placebo si ma intrebam "What`s wrong with me??". Am ascultat doar Beatles de atunci si de altfel foarte putina muzica. Probabil pentru ca m-am apucat intens de citit. Dar saptamana trecuta mergand la Cluj m-am gandit eu sa-mi pornesc mp3 playerul si sa ascult muzica. Pentru ca nu aveam chef de ceva anume l-am pus pe shuffle si am ineput sa ascult. Dupa mai multemelodii mi-a intrat Kitty Litter de la Placebo, piesa cu care au inceput concertul. Vai deci am trait o stare de nedescris. Mi s-a facut pielea de gaina cand mi-am adus aminte de inceputul concertului si cat de frumos a fost. De fiecare data cand aud o piesa de la concert am reactia asta. E o senzatie megafaina! Asta ar fi destul incat sa va faceti o parere cum a fost concertul. One word : AMAZING!
