Choose life. Choose a job. Choose a career. Choose a family. Choose a fucking big television, Choose washing machines, cars, compact disc players, and electrical tin openers. Choose good health, low cholesterol and dental insurance. Choose fixed- interest mortgage repayments. Choose a starter home. Choose your friends. Choose leisure wear and matching luggage. Choose a three piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics. Choose DIY and wondering who you are on a Sunday morning. Choose sitting on that couch watching mind-numbing sprit- crushing game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose rotting away at the end of it all, pishing you last in a miserable home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked-up brats you have spawned to replace yourself. Choose your future. Choose life... But why would I want to do a thing like that?
I chose not to choose life: I chose something else.
I choose not to live, but to survive.
Ce am de gand sa scriu nu e decat un vis de al meu. Probabil o sa ma credeti nebuna sau imatura, dar e doar un vis.
Choose a job. De ce as vrea o slujba? De ce as vrea o cariera? De ce as vrea sa ma casatoresc la 30 de ani cu un tip cu care am fost impreuna mult timp? Sa ma casatoresc, sa am o slujba buna cu un salar OK. Sa fac un copil. Sa am parte de mici vacante in Grecia, Bulgaria, Turcia sau unde e la moda. Sa vizitez o gramada de locuri in fiecare an cu sotul meu iubitor si cu copilul meu perfect. Si totusi, cine are parte de asa ceva? Cine are parte de o viata micuta si perfecta? Oamenii ajung la 30 de ani sa se casatoreasca cu prima persoana disponibila din cauza relatilor esuate din trecut. Oamenii se avanta intr-o casnicie doar pentru ca "e vremea". Ce consecinte are avantarea asta? Te gandesti ca, chiar daca iubirea nu`i asa de mare o sa apara pe parcurs. Sau mai poti sa fai un copil ca sa sporeasca iubirea dintre voi. Si daca faceti un copil si voi tot nu simtiti nimic? Ce se intampla? Divortati. Si cu copilul ce se intampla? Eh nu se intampla nimic. Se obisnuieste el.
Mai e varianta cu slujba. Termini o facultate buna si nu-ti gasesti de lucru. Doar e recesiune. Ce faci? Tot incerci si tot incerci. Iti gasesti ceva, evident ca nu poti face bani multi din start. Trebuie sa ai mult noroc. Ca sa ajungi sa ai o slujba cu un salar bun trebuie sa perseverezi. Poate o sa par mega pesimista, dar pe bune, in final cu ce ramai? Si mai vine si celebrul citat "Banii nu aduc fericirea". Poate o aduc, da in final tot mori. Ramai tu si cu banii. Vai ce gandire am!
Stau si ma intreb, ce vreau eu de la viata? Probabil ce vrea si restul de 99,9% din populatie. O slujba cat de cat ok, cu un salar ok cat sa poti trai. Un sot frumos care sa ma iubeasca si de care sa nu ma plitisesc dupa primii 3 ani si un copil sanatos fizic si mintal. Dar nu ii destul ca toata lumea vrea asta? De ce nu pot sa am si eu parte de eva mai special? Mai diferit. Si nu ma refer sa ajung megafamous sau alte basme dinastea.
Si acum sa va spun de "visul" meu. Imi doresc sa termin liecul si sa plec. Nu la facultate. Sa ma iau si sa ma duc in lume impreuna cu cineva. Se plecam cu putini bani, putine haine prin toata lumea. Sa facem popasuri de cateva luni undeva la mare sau la munte. Sa avem in fiecare loc in 
care ne oprim un mic loc de munca prin care sa ne castigam banii de mancare si de urmatorul drum. Sa ne cumparam a little hippie van si sa calatorim peste tot, sa cunoastem oameni frumosi si inteligenti. Sa avem parte de o gramada de aventuri. Sa ne facem prieteni la diferite festivaluri de de muzica. Sa ajungem sa fim imuni la boli. Sa ajungem in diferite tari, diferite locuri. Nu am avea o viata monotona. Am face baie in rauri sau in mare. Cand ne plictisim de calatorit sa ne oprim undeva pentru mai mult timp and have a baby. And I could have dreadlocks again, ca sa evit spalatul parului :)). Cred ca nu ne-am plictisii niciodata. Bineinteles ca apar multe intrebari. Copiii nostri ce scoala ar face? Iam educa noi si diferitii oameni care ii intalnim. Primele 4 clase se pot face cu oricine. Nu e greu sa inveti un copil sa srie si sa citeasca. Sau mai e varianta urmatoare. Calatoresti 15 ani in continuu si apoi te hotarasti sa te opresti undeva. Undeva la tara. Intr`un loc linistit. Atunci ai putea sa faci si copilul. De lucru tot iti gasesti ceva ca sa poti duce un trai normal. Dar cel putin ai avut o viata destul de palpitanta. Sau daca ajungi sa iubesti sa calatoresti si sa nu`ti doresti copil atunci e mult mai usor. Desi pentru ca eu imi doresc copil, as putea sa calatoresc o vreme si apoi sa ma opres si sa ma multumesc cu o viata simpla. Cu povesti la foc de tabara si cu priteni putini, dar apropiati. Si mai ales, as ramane cu amintiri frumoase. As putea murii fericita si implinita.
care ne oprim un mic loc de munca prin care sa ne castigam banii de mancare si de urmatorul drum. Sa ne cumparam a little hippie van si sa calatorim peste tot, sa cunoastem oameni frumosi si inteligenti. Sa avem parte de o gramada de aventuri. Sa ne facem prieteni la diferite festivaluri de de muzica. Sa ajungem sa fim imuni la boli. Sa ajungem in diferite tari, diferite locuri. Nu am avea o viata monotona. Am face baie in rauri sau in mare. Cand ne plictisim de calatorit sa ne oprim undeva pentru mai mult timp and have a baby. And I could have dreadlocks again, ca sa evit spalatul parului :)). Cred ca nu ne-am plictisii niciodata. Bineinteles ca apar multe intrebari. Copiii nostri ce scoala ar face? Iam educa noi si diferitii oameni care ii intalnim. Primele 4 clase se pot face cu oricine. Nu e greu sa inveti un copil sa srie si sa citeasca. Sau mai e varianta urmatoare. Calatoresti 15 ani in continuu si apoi te hotarasti sa te opresti undeva. Undeva la tara. Intr`un loc linistit. Atunci ai putea sa faci si copilul. De lucru tot iti gasesti ceva ca sa poti duce un trai normal. Dar cel putin ai avut o viata destul de palpitanta. Sau daca ajungi sa iubesti sa calatoresti si sa nu`ti doresti copil atunci e mult mai usor. Desi pentru ca eu imi doresc copil, as putea sa calatoresc o vreme si apoi sa ma opres si sa ma multumesc cu o viata simpla. Cu povesti la foc de tabara si cu priteni putini, dar apropiati. Si mai ales, as ramane cu amintiri frumoase. As putea murii fericita si implinita.Dar probabil in final voi face as Mark Renton did, I`ll choose life:
I'm going to change. This is the last of this sort of thing. I'm cleaning up and I'm moving on, going straight and choosing life. I'm looking forward to it already. I'm going to be just like you: the job, the family, the fucking big television, the washing machine, the car, the compact disc and electrical tin opener, good health, low cholesterol, dental insurance, mortgage, starter home, leisurewear, luggage, three-piece suite, DIY, game shows, junk food, children, walks in the park, nine to five, good at golf, washing the car, choice of sweaters, family Christmas, indexed pension, tax exemption, clearing the gutters, getting by, looking ahead, to the day you die.
