De ziua mea am primit de la Anda cartea "Torturati-l pe artist". Acum vreo 3 zile m-am apuca sa citesc, iar ieri seara am terminat-o. Cartea mi-a placut foarte mult. Este vorba despre un om foarte bogat care infinteaza o scoala pentru a forma niste copii ca artisti. Actiunea se petrece intr-un timp cant tot ce era la Tv si Radio erau mari porcarii si lumea a ajuns sa se prosteasca la maxim. Scopul lor era sa "tortureze" niste copii de la varste fragede timp de cativa ani ca astfel ei sa produca creatii valoroase. In carte este vorba despre un copil pe nume Vincent pe care impresarul sau il tortureaza de-a lungul copilariei si adolscentei. Torturile erau diferite. Harlan (impresarul) ii otraveste cainele cand are 7 ani, ii plateste prietenele sa-l paraseasca si multe alte torturi. Defapt agentia respectiva s ghida dupa ideea ca "Arta se naste din suferinta". Se pare ca aveau dreptate deoarece cu cat Vincent suferea mai mult cu atat creatile erau mai bune.
Cartea se termina destul de ciudat, trist.
Apare de multe ori pe parcursul cartii ideea ca artistul trebuie sa sufere si sa aiba o viata groaznica fara de iubire pentru a lasa in urma creatile sale artistice intregii lumi. Am stat sa ma gandesc daca mie mi-ar place lucrul asta. Adica sa am o viata ingrozitoare, dar sa las in urma multe lucruri valoroase. Pana si Vincent incecarca la un moment dat sa se sinucida din cauza suferintei si tristetii care o avea in el. Personal nu cred ca as fi in stare sa trec prin asemenea greutati. De mai multe ori m-am intrebat daca doar prin suferinta poti sa creezi ceva valoros. Fericirea nu poate da nastere la creatii frumoase? Nu prea cred ca as prefera sa am o viata mizerabila doar pt a contribuii la cultura universala cu niste creatii. Nici Vincent nu a ales asta. A fost torturat fara stirea lui. Si el isi dorea sa fie un copil normal cu prieteni si cu o iubita. Faptul ac-ti doresti sa ai o viata fericita nu poate fi considerat un lucru egoist. Pana la urma nu tot o viata avem?
Rock and Roll Queen - The Subways