Spuf!

Pentru ca nu mai pot citii "Bantuitii" de Palahniuk am zis sa bag asa un micut post!
Reclama asta ma binedispune gen hardcore. Stiu ca e idioata, but hey! :)) SPUF!

Lucy In The Sky With Diamonds

Din moment ce acest song este unul dintre preferatele mele am zis sa va spun si voua povestea lui. La varsta de 7-8 ani copilul lui John Lennon, Julian, a venit acasa cu un desen ce reprezenta o fetita inconjurata de stele. La intrebarea lui John despre ce reprezinta desenul Julian a raspuns "Lucy In The Sky With Diamonds". Lucy era o fetita mai mare cu cativa ani decat Julian care mai avea grija de el la scoala si cu care se juca. Intr-o zi John a fost la magazinul parintilor ei si cand a vazut-o i-a spus "Hey Lucy in the sky with diamonds!". La inceput familia ei a crezut ca e doar o alta hestie spusa de John, dar mai tarziu cand a aparut cantecul si-au dat seama ca este vorba despre Lucy a lor.

Desi multa lume spune ca melodia ar fi despre LSD (Lucy in the Sky with Diamonds), John Lennon a afirmat ca el nu si-a dat niciodata seama de initiale si ca niciodata nu asculta vreun cantec invers. Deasemenea a mai spus ca el nu a dat niciodata un sens ascuns melodiilor sale si ca daca ar face asta ar recunoaste. Multi oameni au dedus faptul ca este despre LSD din cauza versurilor : Cellophane flowers of yellow and green, / Towering over your head. / Look for the girl with the sun in her eyes, /And she's gone.

John Lennon a spus ca pentru a scrie cantecul s-a inspirat din "Alice in Tara Minunilor". De asemenea Lewis Caroll a fost si scriitorul sau preferat.
Pe final va las o parte din filmulu "Yellow Submarine", partea cu Lucy In The Sky With Diamonds.

Soulmates Never Die?

Uneori imi vin niste idei destul de ciudate (sau nu) in cap. Ma intrebam acu vreo 2 saptamani cum ar fi viata noastra daca am sti de la o anumita varsta, de exemplu 14-15 ani, cine este sufletul nostru pereche. Adica sa ai o imagine a persoanei respective si sa afli si momentul in care va veti intalni. Asta inseamna sa nu ai relatii cu nici o alta persoana? De exemplu descoperi ca tu iti vei intalni sufletul pereche la 27 de ani. Pana la 27 de ani nu faci nimic? Stai si astepti sa apara marea ta dragoste? Dar daca marea ta dragoste se gandeste ca nu are rabdare pana atunci si vrea sa aiba si alte relatii pana la tine? Nu e prea corect.

Apoi pentru ca toti am sti cine este marea noastra iubire nu am avea relatii serioase cu cei dinaintea Ei/Lui. Am avea parte de mici "bucurii" si atat. Nu am avea parte de relatii serioase pentru ca fiecare ar sti ca locul lor nu este impreuna. Astfel am incerca sa nu ne atasam decat de persoana potrivita. Stau si ma intreb, se poate lucrul asta? Pana la urma suntem toti oameni. ( O sa va intrebati daca m-am gandit la toate sitiatiile, ei bine da I have a boring life ). Daca ai sti cine este sufletul tau pereche ai incerca sa nu te indragostesti de o alta persoana? Sa spunem ca ai face-o, dar daca exact atunci cand esti fericit cu cineva care nu iti este "destinat" apare sufletul sau pereche? Iar daca si cealtalta persoana este indragostita de tine va trebui sa aleaga intre tine si cel/cea cu care ii este dat sa traiasca. Mi-am dat seama ca a sti din timp cine este marea ta iubire nu este un lucru tocmai bun. Bineinteles, ai evita o gramada de relatii care nu duc nicaieri sau de relatii in urma carora cu tot ce te alegi este a broken heart. Dar lucrurile s-ar complica prea mult. Si cine isi doreste ca intreaga lui viata sa fie doar cu o singura persoana?

Dreams and Reality.

Niciodata nu am reusit sa inteleg ideea de a confunda visele cu realitatea, pana cand am patit.

Peste tot auzeam chestia aia cu "am trait ceva atat de frumos incat mi se pare ca visez". That never happened to me. Tocmai am vazut Vanilla Sky si era la un moment dat o scena de megaiubire intre protagonisti. Ea il intreaba : Is this a dream? El raspunde : Yes. Haha, chiar era un vis!
Dar nu tine de fericire chestia asta. De ce lumea nu poate accepta ca DA MA FRATE, YOU ARE FINALY GETTING SOMETHING GOOD! Si nu, nu e un vis. Eh, dar am mai vorbit despre asta. Ideea e ca eu ajung sa fiu fericita prin mai multe etape. Nu se intampla dintr-o data.
Dar mi-am dat seama ca pana si in vis imi dau seama ca e vis atunci cand lucrurile o iau razna. Cand dintr-o data lumea incepe sa se poarte ciudat, cand ma pierd in propria casa, cand fac ceva si nu mai termin, cand ma ranesc destul de rau si nu simt nimic. Dar cred ca atunci sunt in faza de trezire. Niciodata nu mi-am pus problema de "vis" cand visam/traiam ceva frumos.
Si pentru ca pana nu de mult timp nu am experimentat trairea de confundare a realitatii cu un vis nici nu credeam ca este posibil sa faci asa ceva cand esti TREAZ. Am patit o chestie meganasoala dupa care m-am dus in baie si efectiv mi se parea ca visez. Toata atmosfera parea sa fie una dintr-un cosmar. Pana si obiectele din jur le vedeam in ceata, ca intr-un vis. Mergeam pe strada si parca timpul statea in loc. Acum o ora eram cea mai fericita si dintr-o data BANG! Ma simteam ca intr-un cosmar. Din pacata era realitatea. Realitatea care iti da un pumn in fata cand te astepti mai putin. De atunci am mai patit odata chestia asta, dar mi-am revenit repede. Oricum nici una dintre cele doua situatii nu au fost grave, dar s-au intamplat cand eram intr-o stare de euforie. Si sa treci de la ceva frumos la ceva nasol in mai putin de 1 minut just might seem a nightmare! Si nu ma refer la chestia asta ca la o metafora. Efectiv nu iti mai dai seama de ce se intampla in jurul tau, just like in your dreams.
Asadar cand traiesti ceva frumos esti constient de ceea ce se intampla. Da, pare prea frumos ca sa fie adevarat, dar nu stai niciodata sa te intrebi de doua ori daca ceea ce experimentezi e real sau nu.

Summer Movies

Pentru ca nu prea am planuri pentru vara asta, astazi mi-a venit o idee "geniala". Adica sa ma uit la un film pe zi toata vara si sa scriu despre el.
Pentru treaba asta am creat un blog separat. In caz ca sunteti interesati : http://movie5groovy.blogspot.com/
Sper sa ma tin de treaba. Daca cumva nu reusesc sa vad un film in fiecare zi o sa ma uit in urmatorea zi la doua :)). Numai sa rezist.
Astazi m-am uitat deja la doua filme, pentru ca duminica si luni voi fi plecata si nu am cum sa ma uit la vreun film. Primul film despre care o sa scriu este "Hearts in Atlantis".

Absurditatea 4

Saptamana trecuta am mers cu niste prieteni sa bem ceva. Stand linistita la masa, tot aud niste oameni vorbind in engleza la o masa alaturata. Pentru ca sunt megaatrasa de english boys m-am uitat sa vad cine vorbeste. Erau 2 tipi asa mai "metal" care imi pareau cunoscuti dupa fata. La un moment dat au inceput sa vorbeasca pe romana. Apoi sa combine engleza cu romana. Apoi iar in engleza. Ma rog, majoritatea timpului vorbeau in engleza. Da, stiu, ce treaba am eu cu ei? Ba nu stiu, dar mi se pare mega aiurea sa vorbesti in alta limba cand esti la un suc cu prietenul tau cel mai bun. Cred ca oamenii astia nici nu mai constientizeaza cand vorbesc in romana si cand nu. Nu spun ca nu e ok sa vorbesti limbi straine. Ba da, e foarte bine, dar iti formezi un obicei prost. Daca cunosti persoane care nu vorbesc asa bine limba engleza. Incepi tu sa-i zici una alta pe romana si apoi o dai pe engleza fara sa-ti dai seama. Omu` ala se pierde. Sta si se uita la tine gen : ce dracu ai ma? Sau mergi acasa la mama. Ea te intreaba ce ai facut la scoala, daca vrei sa mananci o ciorba de fasole si tu incepi sa-i povestesti si iar o dai pe engleza. Asta da comunicare. Sau tu vorbesti doar cu prietenii tai asa? Cand iesi afara esti megacool si o dai pe limbi straine, iar in restul timpului vorbesti romana ca nu ai ce face. Sper din tot sufletul sa ajungi in Anglia, USA sau alte tari vorbitoare de limba engleza. Banuiesc ca asta e visul tau. Sa scapi de limba romana ca si asa e foarte urata. Cum sa fie urata ma limba romana?? Limba romana e o limba romanica complexa si frumoasa. Deja o dam in snobism.

Si eu mai folosesc asa unele cuvinte pe engleza, dar nu 90% din timp.

Parerea mea este ca tu fiind roman si traind in Romania normal ar fi sa vorbesti pe romana din respect fata de ceilalti. De exemplu cand ieseam cu niste prieteni maghiari si ei incepeau sa vorbeasca in ungureste eu ma simteam foarte prost si in plus. Scuze daca am parut rasista, nu asta era intentia. Dar e foarte nasol sa nu ai habar despre ce vorbeste cel de langa tine. Apoi mai aiurea mi se pare cand le combini. Practic tot ce spui ajunge sa nu mai aiba sens. Well, acum voi incheia, oricum acest post mi se pare megaFAIL. I shall get back to my boredom, v-am pupat my dearest readers. Sa aveti a great day.

Edward Scissorhands sau Absurditatea 3

Am o prietena care a iesit cu ce mai ciudati tipi. Ar putea fi un personaj din Sex And The City. Cand spun ciudati, ma refer la meseriile lor. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.

Am iesit cu prietena mea in weekend si ne-am intalnit cu un tip cu care a iesit mai demult. Tipul e frizer (vai scuze hairstylist B-)). Schimba ei 2 vorbe dupa care tipul merge mai departe. Eu curioasa din fire observ ca are un tatuaj pe spate, doar ca era prea departe deja ca sa-mi dau seama ce era. O intreb pe prietena mea (care are o vedere mai buna). Ea se uita si-mi raspunde: Vai nu cred tu are o foarfeca tatuata =)). Am inceput sa rad cu lacrimi. La inceput credeam ca face misto de mine. Nu, intr-adevar tipu` avea tatuata ustensila muncii sale, foarfeca. Doar mie mi se pare penibil? Bine nu ar trebui sa judec omu`. Daca el e mandru ca e frizer... Dupa treaba asta mi-am pus urmatoarea intrebare: Ce tatuaj ar trebui sa aiba fiecare om in functie de meseria lui? Un macelar ar trebui sa aiba o secure? Un profesor- un catalog? Un dentist - un dinte sau o dantura intreaga, sau de ce nu o periuta de dinti? Un gropar - o lopata? Un bancher - semnu dela dolar, euro, lira etc? Un medic - o tumoare? Si evident pentru ca nu m-am putut abtine... O prostituata? Ce si-ar putea tatua o prostituata?? Are de unde alege...
Cum ar fi daca toti ne-am tatua in functie de meseria noastra. Ar fi mai usor sa ne alegem partenerii, iar lumea nu ar avea cum sa minta in legatura cu jobul lor. Interesant. Dar dacaam schimba slujba? Ar trebui sa ne stergem vechiul tatuaj si sa ne facem unul nou? Tatuajul ar fi un fel de ID. Mai usor de discriminat. Asa daca eu sunt interesata in a-mi gasi un fotograf ca viitor sot ma uit pe strada dupa barbati care au tatuat un film, sau un tripod, sau un aparat foto (asta mi se pare mai putin lipsit de creativitate). Trebuie sa fi si creativ sa-ti alegi un tatuaj nu atat de evident si astfel sa lasi oamenii in ceata, sa nu fie siguri de meseria pe care o ai. Dar de ce ai face asta? Doar tu esti mandru ca esti frizer, politist, gropar, dentist, medic legist, avocat, stripper, prostituata.

Strange

Mereu am fost impresionata de"coincidente". De la cele marunte la cele colosale. La ce ma refer prin "coincidente"? De exemplu azi dimineata ma gandeam la nistre versuri dintr-o piesa mai veche, sau la un film car l-am vazut mai demult si mi-a placut foarte mult. Ma gandesc la chstiile astea fara un motiv anume. Dar sintampla ceva ciudat. Banuiesc ca stiti deja ce. Trce putin timp, pornesc televizorul si BANG! Vad ca peste o saptamana o sa fie filmul respectiv la tv. Nu vazusem reclama inainte, nu mi-a amintit nimeni de film. Am discutat cu profesoara mea mega inteligenta despre treaba asta si a zis ca poate am auzit desi nu eram atenta si mi-a ramas mesajul in subconstient bla bla bla. Dar asta nu explica treaba cu melodia. O melodie veche car eo vezi foarte rar la televizor, o melodie uitata de lume care candva a insemant ceva pentru tine nu are cum sa apara "din intamplare" la TV in ziua in care tu iti aduci aminte de ea. Ma rog, astea sunt exemple de care ma lovesc in fiecare saptamana. Mai sunt si intalnirile ciudate cu persoane pe care nu l-eam vazut de o gramada de timp si chiar recent cand ma gandesc la ele "se intampla" sa ne intalnim pe strada. Am renuntat sa ma mai gandesc care e faza cu toate coincidentele astea pentru ca nu ajung la nici o concluzie. Stiu ca toate lucrurile de mai sus sunt chestiuni minore, dar am avut parte si de multe lucruri serioase si chiar de speriat.

Inca un lucru care mereu mi s-a parut incredibil este urmatorul. Treci pe strada pe langa o persoana, te lovesti de ea cu caruciorul intr-un magazin, stai la masa de alaturi intr-un bar si niciodata nu o observi. Imi aduc aminte de o faza din Desperate Houseives cand Susan mereu se "lovea" de o tipa. Tot asa in magazin, sau la spital. Bine stiu ca e doar un serial, dar asemenea lucruri se intampla. In final they really crashed. S-au ciocnit cu masinile si tipa respectiva a murit. Chiar cred in asemenea lucruri. Nu cred ca sunt doar coincidente. De exemplu sunt doua persoane. Sunt impreuna. Inainte sa se cunoasca se intampla sa treaca mereu unul pe langa celalalt, sa stea la aceeasi coada la magazin, sa se loveasca unul de celalalt la un concert si niciodata sa nu se observe. Si de ce s-ar observa? Sunt straini. Niciodata nu ne aducem aminte fetele celor pe langa care trecem pe strada. Suntem preocupati doar de noi. Ceea ce e perfect normal. Mereu mi-am dorit sa stiu de cate ori am avut contact cu o anumita persoana inainte sa ne cunoastem. Sa stiu ca era langa mine in situatii la care nici nu ma astept. E ciudat si interesant. Dar e ceva ce noi nu putem controla. Asa ca da straine, poate intr-o zi voi trece pe langa tine, te voi intreba cat e ceasul, vom calatorii cu acelasi autobuz pana intr-o zi cand o sa ne cunoastem. Cine stie, maybe we`ll even get married, or CRASH into eachother!

Nota: Va recomand sa va uitati la prologul filmului Magnolia, este despre asa ceva.

Paolo Nutini Sunny Side Up Widget

Heineken

GENIAL!