Peste tot auzeam chestia aia cu "am trait ceva atat de frumos incat mi se pare ca visez". That never happened to me. Tocmai am vazut Vanilla Sky si era la un moment dat o scena de megaiubire intre protagonisti. Ea il intreaba : Is this a dream? El raspunde : Yes. Haha, chiar era un vis!
Dar nu tine de fericire chestia asta. De ce lumea nu poate accepta ca DA MA FRATE, YOU ARE FINALY GETTING SOMETHING GOOD! Si nu, nu e un vis. Eh, dar am mai vorbit despre asta. Ideea e ca eu ajung sa fiu fericita prin mai multe etape. Nu se intampla dintr-o data.
Dar mi-am dat seama ca pana si in vis imi dau seama ca e vis atunci cand lucrurile o iau razna. Cand dintr-o data lumea incepe sa se poarte ciudat, cand ma pierd in propria casa, cand fac ceva si nu mai termin, cand ma ranesc destul de rau si nu simt nimic. Dar cred ca atunci sunt in faza de trezire. Niciodata nu mi-am pus problema de "vis" cand visam/traiam ceva frumos.
Si pentru ca pana nu de mult timp nu am experimentat trairea de confundare a realitatii cu un vis nici nu credeam ca este posibil sa faci asa ceva cand esti TREAZ. Am patit o chestie meganasoala dupa care m-am dus in baie si efectiv mi se parea ca visez. Toata atmosfera parea sa fie una dintr-un cosmar. Pana si obiectele din jur le vedeam in ceata, ca intr-un vis. Mergeam pe strada si parca timpul statea in loc. Acum o ora eram cea mai fericita si dintr-o data BANG! Ma simteam ca intr-un cosmar. Din pacata era realitatea. Realitatea care iti da un pumn in fata cand te astepti mai putin. De atunci am mai patit odata chestia asta, dar mi-am revenit repede. Oricum nici una dintre cele doua situatii nu au fost grave, dar s-au intamplat cand eram intr-o stare de euforie. Si sa treci de la ceva frumos la ceva nasol in mai putin de 1 minut just might seem a nightmare! Si nu ma refer la chestia asta ca la o metafora. Efectiv nu iti mai dai seama de ce se intampla in jurul tau, just like in your dreams.
Asadar cand traiesti ceva frumos esti constient de ceea ce se intampla. Da, pare prea frumos ca sa fie adevarat, dar nu stai niciodata sa te intrebi de doua ori daca ceea ce experimentezi e real sau nu.
Dar nu tine de fericire chestia asta. De ce lumea nu poate accepta ca DA MA FRATE, YOU ARE FINALY GETTING SOMETHING GOOD! Si nu, nu e un vis. Eh, dar am mai vorbit despre asta. Ideea e ca eu ajung sa fiu fericita prin mai multe etape. Nu se intampla dintr-o data.
Dar mi-am dat seama ca pana si in vis imi dau seama ca e vis atunci cand lucrurile o iau razna. Cand dintr-o data lumea incepe sa se poarte ciudat, cand ma pierd in propria casa, cand fac ceva si nu mai termin, cand ma ranesc destul de rau si nu simt nimic. Dar cred ca atunci sunt in faza de trezire. Niciodata nu mi-am pus problema de "vis" cand visam/traiam ceva frumos.
Si pentru ca pana nu de mult timp nu am experimentat trairea de confundare a realitatii cu un vis nici nu credeam ca este posibil sa faci asa ceva cand esti TREAZ. Am patit o chestie meganasoala dupa care m-am dus in baie si efectiv mi se parea ca visez. Toata atmosfera parea sa fie una dintr-un cosmar. Pana si obiectele din jur le vedeam in ceata, ca intr-un vis. Mergeam pe strada si parca timpul statea in loc. Acum o ora eram cea mai fericita si dintr-o data BANG! Ma simteam ca intr-un cosmar. Din pacata era realitatea. Realitatea care iti da un pumn in fata cand te astepti mai putin. De atunci am mai patit odata chestia asta, dar mi-am revenit repede. Oricum nici una dintre cele doua situatii nu au fost grave, dar s-au intamplat cand eram intr-o stare de euforie. Si sa treci de la ceva frumos la ceva nasol in mai putin de 1 minut just might seem a nightmare! Si nu ma refer la chestia asta ca la o metafora. Efectiv nu iti mai dai seama de ce se intampla in jurul tau, just like in your dreams.
Asadar cand traiesti ceva frumos esti constient de ceea ce se intampla. Da, pare prea frumos ca sa fie adevarat, dar nu stai niciodata sa te intrebi de doua ori daca ceea ce experimentezi e real sau nu.